econom definitie

ECONÓM, -OÁMĂ s.m. și f. Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri; iconom. ♦ Administrator. [Cf. fr. économe, ngr. oikonomos]. adjectiveconom

económ (económi), s. m.1. Administrator. – 2. Călugăr care administrează veniturile unei mănăstiriri. – 3. (Adj.) Care face economii, strîngător. – Var. iconom (sensul 2). Ngr. οἰϰόνομος; sensul 3, prin intermediul fr. économe.Der. economisi (var. iconomisi), vb. (a face economii), din ngr. οἰϰονομώ, aorist οἰϰονόμησα, cf. sp. economizar, fr. économiser; și din fr. economat, s. n.; economic, adj.; economie, s. f.; economist, s. m. adjectiveconom

ECONÓM, -OÁMĂ I. adj. 1. care păstrează, care face economii. 2. cumpătat. II. s. m. f. (în trecut) îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. (< fr. économe) adjectiveconom

*económ, -oámă s. (vgr. oikonómos, d. oîkos, casă, cămară, și nemo, daŭ, împart. V. nicocheră și vecin). Administrator, intendent, care ține cheltuĭelile uneĭ case, uneĭ instituțiunĭ. S. m. Un rang preuțesc [!]. (V. preut). Adj. Cruțător, strîngător, care nu face cheltuĭelĭ inutile: femeĭe econoamă. – Și iconom (după ngr.). adjectiveconom

económ adj. m., s. m., pl. económi; adj. f., s. f. econoámă, pl. econoáme adjectiveconom

econom m. 1. cel însărcinat cu cheltuielile de casă, administrator sub raportul material: econom de spital, de liceu; 2. îngrijitorul veniturilor unei mânăstiri, episcopii sau mitropolii: economul chinoviei BĂLC.; 3. gospodar de sine stătător, cel ce are car, plug și vite proprii. [Și iconom: gr. mod.]. ║ a. și m. care nu face cheltuieli nefolositoare. adjectiveconom

ECONÓM, -OÁMĂ, economi, -oame, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (Peior.) Zgârcit. 2. S. m. și f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Persoană care administrează veniturile unei mănăstiri, episcopii sau mitropolii. – Din fr. économe. adjectiveconom

ECONÓM1, -OÁMĂ, economi, -oame, adj. (Despre oameni) Care face economii, cumpănit în cheltuieli, strîngător, păstrător, cumpătat, nerisipitor. Amîndoi, har­nici și economi, munceau și puneau și cîte ceva deoparte. BUJOR, S. 36. Cu cît egumenul este econom, cu atîta frate-seu e risipitor. NEGRUZZI, S. I 313. ♦ (Peiorativ) Zgîrcit, cărpănos, avar. Văzînd că musafirul nu mai pleacă, și cum gazda sa era și cam econoamă, se vorbeau mereu între dinșii (om și nevastă) cam ce să facă să scape de musafir. ȘEZ. VII 89. adjectiveconom

ECONÓM2, -OÁMĂ, economi, -oame, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a unui internat, a averii cuiva etc. V. admi­nistrator. Cît te fericesc că ai întîlnit... pe acest vrednic econom. GALACTION, O. I 239. – Variantă: iconóm, -oámă (CONTEMPORANUL, III 616) s. m. și f. adjectiveconom

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluieconom

econom  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular econom economul econoa econoama
plural economi economii econoame econoamele
genitiv-dativ singular econom economului econoame econoamei
plural economi economilor econoame econoamelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z