ECOMIMÍE s.f. (Med.) Repetare a mimicii altor persoane, care apare la anumiți alienați mintali. [Gen. -iei. / < fr. échomimie, cf. gr. echo – sunet, mimos – imitator]. substantiv femininecomimie
ECOMIMÍE s. f. paramimie constând în repetarea mimicii interlocutorului, la schizofrenici. (< fr. échomimie) substantiv femininecomimie
ecomimíe s. f., art. ecomimía, g.-d. ecomimíi, art. ecomimíei substantiv femininecomimie
ECOMIMÍE s. f. Simptom al unor boli nervoase care se manifestă prin repetarea mimicii interlocutorului. – Din fr. échomimie. substantiv femininecomimie
ecomimie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ecomimie | ecomimia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ecomimii | ecomimiei |
plural | — | — |