ECOMÉTRU s.n. (Fiz.) Aparat cu care se măsoară durata, distanța și raporturile dintre sunete, folosit mai ales la aprecierea adâncimii nivelului de lichid din găurile de sondă. [< fr. échomètre, cf. gr. echo – sunet, metron – măsură]. substantiv neutruecometru
ECOMÉTRU s. n. aparat folosit în ecometrie (2). (< fr. échomètre) substantiv neutruecometru
ecométru (-me-tru) s. n., art. ecométrul; pl. ecométre substantiv neutruecometru
ECOMÉTRU, ecometre, s. n. Aparat folosit pentru aprecierea adâncimii nivelului stratului de lichid în gurile de sondă, pe baza reflexiei undelor sonore. – Din fr. échomètre. substantiv neutruecometru
ecometru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ecometru | ecometrul |
plural | ecometre | ecometrele | |
genitiv-dativ | singular | ecometru | ecometrului |
plural | ecometre | ecometrelor |