ECOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază raporturile dintre organisme și mediul în care se dezvoltă și trăiesc. ◊ (În sociologie) Ecologie umană = studiul relațiilor dintre fenomenele sociale și spațiile în care sunt cuprinse. [Gen. -iei. / < fr. écologie, cf. gr. oikos – casă, logos – știintă]. substantiv femininecologie
ECOLOGÍE s. f. știință care studiază interrelațiile dintre organismele vii și mediul lor de viață. ♦ ~ socială = disciplină sociologică având ca obiect studiul relațiilor omului cu mediul său, natural și social. (< fr. écologie) substantiv femininecologie
ecologíe s. f., art. ecología, g.-d. ecologíi, art. ecologíei substantiv femininecologie
ECOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul relațiilor dintre organisme și ambianța lor, la nivel de individ, populație sau comunitate. [Var.: oecologíe s. f.] – Din fr. écologie. substantiv femininecologie
ecologie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ecologie | ecologia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ecologii | ecologiei |
plural | — | — |