ECOLOCATÓR s. n. aparat ultrasonor al cărui principiu de funcționare constă în a înregistra ecoul sunetului emis. (< fr. écholocateur) substantiv neutruecolocator
ecolocator substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ecolocator | ecolocatorul |
plural | ecolocatoare | ecolocatoarele | |
genitiv-dativ | singular | ecolocator | ecolocatorului |
plural | ecolocatoare | ecolocatoarelor |