ECOLALÍE s.f. Repetare automată a sunetelor auzite la alții, care se manifestă ca simptom al unor boli nervoase. ♦ Repetare automată a vorbelor altuia. [Gen -iei. / < fr. écholalie, cf. gr. echo – sunet, lalein – a vorbi]. substantiv femininecolalie
ECOLALÍE s. f. repetare automată a cuvintelor interlocutorului, asociate uneori cu reproducerea intonației, în schizofrenie. (< fr. écholalie) substantiv femininecolalie
ecolalíe s. f., art. ecolalía, g.-d. ecolalíi, art. ecolalíei substantiv femininecolalie
ECOLALÍE s. f. Simptom al unor boli nervoase care se manifestă prin repetarea ca un ecou a cuvintelor interlocutorului. ♦ Repetarea automată a vorbelor altuia. – Din fr. écholalie. substantiv femininecolalie
ecolalie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ecolalie | ecolalia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ecolalii | ecolaliei |
plural | — | — |