ECOANSÓN s.n. (Arhit.) Ornament triunghiular cuprins între două arcade tangente legate la înălțime de un brâu orizontal; piatră care formează colțul ambrazurii unei ferestre sau uși. ♦ (Constr.) Operație de finisare a colțurilor unei încăperi. [< fr. écoinçon]. substantiv neutruecoanson
ECOANSÓN s. n. 1. ornament triunghiular cuprins între două arcade tangente legate la înălțime de un brâu orizontal; piatră care formează colțul ambrazurii unei ferestre sau uși. 2. finisare a colțurilor unei încăperi. (< fr. écoinșon) substantiv neutruecoanson
ecoanson substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ecoanson | ecoansonul |
plural | ecoansonuri | ecoansonurile | |
genitiv-dativ | singular | ecoanson | ecoansonului |
plural | ecoansonuri | ecoansonurilor |