ECOACUZÍE s. f. tulburare a funcției auditive, prin perceperea unui sunet auzit altădată. (< engl. echoacousia) substantiv femininecoacuzie
ecoacuzie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ecoacuzie | ecoacuzia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ecoacuzii | ecoacuziei |
plural | — | — |