ECLUZÁ vb. I. 1. tr. A închide o ecluză. 2. intr. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. [< fr. écluser]. adjectivecluza
ECLUZÁ vb. I. 1. tr. A închide o ecluză. 2. intr. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. [< fr. écluser]. verb tranzitivecluza
ECLUZÁ vb. I. tr. a bara apa cu o ecluză. II. intr. (despre nave) a trece printr-o ecluză. (< fr. écluser) verb tranzitivecluza
ecluzá (a ~) (e-clu-) vb., ind. prez. 3 ecluzeáză verb tranzitivecluza
ECLUZÁ, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser. verb tranzitivecluza
ecluzat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ecluzat | ecluzatul | ecluzată | ecluzata |
plural | ecluzați | ecluzații | ecluzate | ecluzatele | |
genitiv-dativ | singular | ecluzat | ecluzatului | ecluzate | ecluzatei |
plural | ecluzați | ecluzaților | ecluzate | ecluzatelor |