ECLÚZĂ s.f. Lucrare executată pe cursul unui râu, pe un canal etc. pentru a permite trecerea navelor de la un nivel al apei la alt nivel; stăvilar. [< fr. écluse]. substantiv femininecluză
ECLÚZĂ s. f. 1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar. 2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană (2). ◊ cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia. 3. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic. (< fr. écluse) substantiv femininecluză
eclúză (e-clu-) s. f., g.-d. art. eclúzei; pl. eclúze substantiv femininecluză
ECLÚZĂ, ecluze, s. f. Construcție hidrotehnică specială executată pe traseul unei căi navigabile, pentru a face legătura între două porțiuni cu niveluri diferite. ◊ Ecluză de salvare = cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului, în caz de naufragiu, fără inundarea submarinului. – Din fr. écluse. substantiv femininecluză
ECLÚZĂ, ecluze, s. f. Construcție executată pe traseul unei căi de comunicație pe apă pentru a permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai înalt, în altă porțiune cu nivel de apă mai coborît și invers; constă dintr-un bazin mare de piatră cu porți mobile pentru reținerea sau evacuarea apei, după nevoie. substantiv femininecluză
ECLUZÁ vb. I. 1. tr. A închide o ecluză. 2. intr. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. [< fr. écluser]. verb tranzitivecluza
ECLUZÁ vb. I. tr. a bara apa cu o ecluză. II. intr. (despre nave) a trece printr-o ecluză. (< fr. écluser) verb tranzitivecluza
ecluzá (a ~) (e-clu-) vb., ind. prez. 3 ecluzeáză verb tranzitivecluza
ECLUZÁ, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser. verb tranzitivecluza
ecluza substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ecluza | ecluzare | ecluzat | ecluzând | singular | plural | ||
ecluzând | ecluzați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ecluzez | (să)ecluzez | ecluzam | ecluzai | ecluzasem | |
a II-a (tu) | ecluzezi | (să)ecluzezi | ecluzai | ecluzași | ecluzaseși | ||
a III-a (el, ea) | ecluzează | (să)ecluzai | ecluza | ecluză | ecluzase | ||
plural | I (noi) | ecluzăm | (să)ecluzăm | ecluzam | ecluzarăm | ecluzaserăm | |
a II-a (voi) | ecluzați | (să)ecluzați | ecluzați | ecluzarăți | ecluzaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ecluzează | (să)ecluzeze | ecluzau | ecluzară | ecluzaseră |