ECLOZIONATÓR s.n. Compartiment al unui incubator în care are loc ieșirea puilor din găoace. [Pron. -zi-o-. / < fr. éclosionateur]. substantiv neutrueclozionator
ECLOZIONATÓR s. n. compartiment al unui incubator în care are loc ieșirea puilor din ou. (< fr. éclosionnateur) substantiv neutrueclozionator
eclozionatór (e-clo-zi-o-) s. n., pl. eclozionatoáre substantiv neutrueclozionator
ECLOZIONATÓR, eclozionatoare, s. n. Compartiment al incubatorului în care are loc ecloziunea (1). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. éclosionnateur. substantiv neutrueclozionator
| eclozionator substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | eclozionator | eclozionatorul |
| plural | eclozionatoare | eclozionatoarele | |
| genitiv-dativ | singular | eclozionator | eclozionatorului |
| plural | eclozionatoare | eclozionatoarelor | |