eclisă definitie

ECLÍSĂ s.f. 1. Placă de lemn sau de metal care servește la înnădirea a două piese (mai ales a șinelor de cale ferată). 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. [< fr. éclisse]. substantiv feminineclisă

ECLÍSĂ s. f. 1. placă de lemn, de metal etc. care servește la înnădirea a două piese alăturate prin șuruburi, nituri sau sudură. 2. partea laterală a unui instrument cu coarde, care leagă de jur-împrejur cele două fețe. (< fr. éclisse) substantiv feminineclisă

*eclísă f., pl. e (fr. éclisse). Placă de fer [!] care unește o șină de cale ferată cu alta. substantiv feminineclisă

eclísă (e-cli-) s. f., g.-d. art. eclísei; pl. eclíse substantiv feminineclisă

ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. – Din fr. éclisse. substantiv feminineclisă

ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. (Tehn.) Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se înnădesc două piese în prelun­gire. 2. (Muz.; la pl.) Pereții laterali care susțin cele două fețe ale unui instrument de coarde. substantiv feminineclisă