ECLÍPTIC, -Ă adj. Referitor la ecliptică. ◊ Coordonate ecliptice = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească. [Cf. fr. écliptique, gr. ekleiptikos]. adjectiv ecliptic
ECLÍPTIC, -Ă I. adj. referitor la ecliptică. ♦ coordonate ĕ = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească. II. s. f. orbită descrisă de Soare în mișcarea lui aparentă anuală pe bolta cerească. ♦ axa čii = diametru al sferei cerești perpendicular pe planul eclipticii. (< fr. écliptique) adjectiv ecliptic
*eclíptic, -ă adj. (vgr. ekleiptikós). Relativ la eclipsă. S. f. Orbită pe care soarele pare c´o descrie în prejuru [!] pămîntuluĭ considerat ca fix. Orbită pe care o descrie pămîntu în mișcarea luĭ anuală și pe care se produc eclipsele. adjectiv ecliptic
eclíptic (referitor la ecliptică) (e-clip-) adj. m., pl. eclíptici; f. eclíptică, pl. eclíptice adjectiv ecliptic
ECLÍPTIC, -Ă, ecliptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cerc imaginar rezultat prin intersecția planului orbitei Pământului cu sfera cerească și care constituie traiectoria descrisă de Soare în mișcarea sa aparentă. 2. Adj. privitor la ecliptică (1), raportat la ecliptică. Coordonate ecliptice. – Din fr. écliptique. adjectiv ecliptic
ECLÍPTIC, -Ă, ecliptici, -e, adj. (Astron.; numai în expr.) Coordonate ecliptice = longitudinea și latitudinea cerească. adjectiv ecliptic
ecliptic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ecliptic | eclipticul | ecliptică | ecliptica |
plural | ecliptici | eclipticii | ecliptice | eclipticele | |
genitiv-dativ | singular | ecliptic | eclipticului | ecliptice | eclipticei |
plural | ecliptici | eclipticilor | ecliptice | eclipticelor |