reduceri si promotii 2018
Definitie eclipsare - ce inseamna eclipsare - Dex Online

eclipsare definitie

ECLIPSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) eclipsa și rezultatul ei. [< eclipsa]. substantiv feminin eclipsare

eclipsáre (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsắrii; pl. eclipsắri substantiv feminin eclipsare

ECLIPSÁRE, eclipsări, s. f. Faptul de a (se) eclipsa.V. eclipsa. substantiv feminin eclipsare

ECLIPSÁRE s. f. Faptul de a (se) eclipsa. substantiv feminin eclipsare

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. A întuneca (parțial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămâne în umbră. [< fr. éclipser]. verb tranzitiv eclipsa

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră. II. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră. (< fr. éclipser) verb tranzitiv eclipsa

eclipsa, eclipsez v. r. a pleca pe furiș, a se face nevăzut verb tranzitiv eclipsa

eclipsá (a ~) (e-clip-) vb., ind. prez. 3 eclipseáză verb tranzitiv eclipsa

eclipsà v. 1. a întrerupe lumina unui astru; 2. fig. a întuneca, a covârși: a eclipsa pe rivalii săi; 3. a dispare: s´a eclipsat. verb tranzitiv eclipsà

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3; despre astre) A suferi fenomenul de eclipsă (1). 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser. verb tranzitiv eclipsa

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (Astron.; numai la pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunîndu-se fie în calea razelor lui de lumi­nă, fie între acel corp și soare. Luna eclipsează soarele. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri, a întrece, a depăși. ♦ Refl. A dispărea, a se ascunde, a rămîne în umbră. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ♦ Refl. (În glumă) A se face nevăzut, a pleca pe furiș, a dispărea fără urmă, a o șterge. – Prez. conj. pers. 3 sg, și: (neobișnuit) să eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). – Variantă: (învechit) eclipsí (NEGRUZZI, S. III 168) vb. IV. verb tranzitiv eclipsa

*eclipséz v. tr. (d. eclipsă; fr. éclipser). Întunec. Fig. Întrec, las pe jos: gloria luĭ Cezar a eclipsat-o pe a luĭ Pompeĭ. V. refl. A dispărea fără să fiĭ observat. verb tranzitiv eclipsez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului eclipsare

eclipsare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eclipsare eclipsarea
plural eclipsări eclipsările
genitiv-dativ singular eclipsări eclipsării
plural eclipsări eclipsărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z