ECLEZIÁRH s.m. Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios. [Pron. -zi-arh. / < fr. ecclésiarque]. substantiv masculinecleziarh
ECLEZIÁRH s. m. cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios. (< fr. ecclésiarque) substantiv masculinecleziarh
ecleziárh, V. clisiarh. substantiv masculinecleziarh
ecleziárh (e-cle-zi-arh) s. m., pl. ecleziárhi substantiv masculinecleziarh
ecleziarh m. mai mare peste cântăreți sau paracliseri. [Gr. mod.]. substantiv masculinecleziarh
ECLEZIÁRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grijă rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire. [Pr.: -zi-arh] – Din fr. ecclésiarque. substantiv masculinecleziarh
ECLEZIÁRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grija sa rînduiala serviciului religios într-o biserică sau mănăstire. substantiv masculinecleziarh
Dionisie Ecleziarhul m. cronicar muntean a cărui cronică îmbrățișează anii 1764-1815. substantiv masculindionisieecleziarhul
| ecleziarh substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ecleziarh | ecleziarhul |
| plural | ecleziarhi | ecleziarhii | |
| genitiv-dativ | singular | ecleziarh | ecleziarhului |
| plural | ecleziarhi | ecleziarhilor | |