eclesiarh definitie

credit rapid online ifn

clisiárh m. (maĭ vechĭ eclisiarh, d. mgr. ekklisiárhis. V. paraclis). Servitor de biserică (măturător, aprinzător de lumînărĭ, trăgător de clopote ș. a.) saŭ și psalt. – Și (Tel.) clisar, fem. clisăreasă, pl. ese (Univ. 16 Maĭ 1920, 3, 3). Ca forma [!] maĭ noŭă, și eclesiarh (vgr. ekklesiárhes: Dionisie eclesiarhu (un cronicar). V. țîrcovnic, palamar 1, crîsnic 1, paraclisier. substantiv masculinclisiarh

eclesiárh (eclesiárhi), s. m. – Cleric, sacristan. – 2. Portar. – 3. (Înv.) Călugăr care administra veniturile mănăstirii. – Var. (înv.) (e)clisiarh, (Trans.) clisar. Ngr. ἐϰϰλησιάρχης, de la ἐϰϰλησία „biserică” (Murnu 19). Sec. XVII. – Der. eclesiarhie (înv., eclesiarșie), s. f. (administrarea veniturilor unei mănăstiri). – Fac parte din aceeași familie: eclesie, s. f. (Trans., parohie), din lat. ecclesia (sec. XIX); eclesiast, s. m. (parte a Bibliei atribuită lui Solomon), din ngr. ἐϰϰλησιάστης; eclesiastic, adj. (bisericesc), din ngr. ἐϰϰλησιαστιϰός. substantiv masculineclesiarh

credit rapid online ifn

ecleziárh, V. clisiarh. substantiv masculinecleziarh

ecleziarh m. mai mare peste cântăreți sau paracliseri. [Gr. mod.]. substantiv masculinecleziarh

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluieclesiarh

eclesiarh  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eclesiarh eclesiarhul
plural eclesiarhi eclesiarhii
genitiv-dativ singular eclesiarh eclesiarhului
plural eclesiarhi eclesiarhilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z