eclectic definitie

ECLÉCTIC, -Ă adj. (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite școli, genuri etc. [Cf. fr. éclectique, gr. eklektikos < eklegein – a alege]. adjectiveclectic

ECLÉCTIC, -Ă I. adj. referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite școli, genuri etc. II. s. f. alegere și îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepții etc. eterogene sau chiar opuse. III. s. m. f. adept al eclectismului filozofic. (< fr. éclectique, gr. eklektikos) adjectiveclectic

*ecléctic, -ă adj. (vgr. eklektikós, d. ek-légo, aleg). Care alege de colo și de colo. Subst. Adept al eclectizmuluĭ. adjectiveclectic

ecléctic (e-clec-) adj. m., pl. ecléctici; f. ecléctică, pl. ecléctice adjectiveclectic

eclectic a. privitor la eclectism. ║ m. partizan al eclectismului. adjectiveclectic

ECLÉCTIC, -Ă, eclectici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din fr. éclectique. adjectiveclectic

ECLÉCTIC, -Ă, eclectici, -e, adj. Care se află pe pozi­țiile eclectismului, care combină neprincipial și mecanic concepții diferite, incompatibile una cu alta. ◊ (Sub­stantivat) Oricît de capabil ar fi un om, dacă nu-și va elabora o concepție filozofică marxist-leninistă, riguroasă și armonioasă, el nu va fi, în cel mai bun caz, decît un eclectic. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 118. adjectiveclectic