eclata definitie

ECLATÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire. ♦ (Fig.) A izbucni, a se manifesta violent, brusc. [< fr. éclater]. verbeclata

ECLATÁ vb. intr. 1. a străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire. 2. (fig.) a izbucni, a se manifesta violent, brusc. (< fr. éclater) verbeclata

eclatá (a ~) (livr.) (e-cla-) vb., ind. prez. 3 eclateáză verbeclata

ECLATÁ, eclatez, vb. I. Intranz. (Livr.) A străluci, a impresiona puternic prin strălucire. ♦ Fig. A izbucni, a se manifesta violent, brusc. – Din fr. éclater. verbeclata

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluieclata

eclata  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)eclata eclatare eclatat eclatând singular plural
eclatând eclatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eclatez (să)eclatez eclatam eclatai eclatasem
a II-a (tu) eclatezi (să)eclatezi eclatai eclatași eclataseși
a III-a (el, ea) eclatea (să)eclatai eclata eclată eclatase
plural I (noi) eclatăm (să)eclatăm eclatam eclatarăm eclataserăm
a II-a (voi) eclatați (să)eclatați eclatați eclatarăți eclataserăți
a III-a (ei, ele) eclatea (să)eclateze eclatau eclata eclataseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z