ECHIVALÉNT, -Ă adj. De valoare egală. ♦ (Despre cuvinte, locuțiuni etc.) Identic ca sens cu altul. ♦ (Despre figuri geometrice) Egal ca arie cu altă figură, fără a coincide ca formă. // s.m. Cantitate de materie, de forță etc. egală cu o alta. [Cf. fr. équivalent, lat. aequivalens]. adjectivechivalent
ECHIVALÉNT, -Ă I. adj. 1. (și s.) care are aceeași valoare, semnificație, același efect cu altceva. 2. (despre figuri, corpuri geometrice) cu aceeași arie, fără a coincide ca formă. II. s. n. 1. cantitate de materie, de forță etc. egală cu o alta. 2. mărime, număr, etc. care caracterizează egalitatea de valoare sau de semnificație a două efecte sau acțiuni. 3. marfă care, având înglobată în ea aceeași cantitate de muncă socială cu o altă marfă, servește la exprimarea valorii acesteia. (< fr. équivalent, lat. aequivalens) adjectivechivalent
*echivalént, -ă adj. (lat. aequívalens, -éntis). Egal în valoare. Geom. Figurĭ echivalente, care închid același spațiŭ, dar nu se pot suprapune. S. m. și n., pl. e. A propune un echivalent, a întrebuința echivalențĭ. Echivalentu mecanic al călduriĭ, raport constant, egal cu 425, care există între o muncă executată și cantitatea de căldură corespondentă. adjectivechivalent
!echivalént2 s. n./s. m, pl. echivalénte/echivalénți adjectivechivalent
echivalent a. care este de aceeaș valoare. ║ n. ceeace echivalează. adjectivechivalent
echivalént1 adj. m., pl. echivalénți; f. echivaléntă, pl. echivalénte adjectivechivalent
ECHIVALÉNT, -Ă, echivalenți, -te, adj., s. n. I. Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeași valoare, același efect, aceeași semnificație sau același sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeași arie cu altă figură, fără a fi identică cu aceasta. II. S. n. Mărime, număr etc. care caracterizează egalitatea sau echivalența, dintr-un anumit punct de vedere, a două efecte sau a două acțiuni. [Pl. și: (II, m.) echivalenți] – Din fr. équivalent, lat. aequivalens, -ntis. adjectivechivalent
ECHIVALÉNT, -Ă, echivalenți, -te, adj. Care este de aceeași valoare sau de aceeași semnificație cu altceva. ◊ (Substantivat) Rîsul e o creștere de energie, și, ori de unde ne-ar veni, îl plătim cu un echivalent din simpatia noastră. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. ♦ (Despre cuvinte, expresii etc.) Care are același sens cu altul. V. sinonim. Cuvintele «nea» și «zăpadă» sînt cuvinte echivalente. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeași arie cu altă figură, fără ca la suprapunere să coincidă. adjectivechivalent
echivalent adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | echivalent | echivalentul | echivalentă | echivalenta |
plural | echivalenți | echivalenții | echivalente | echivalentele | |
genitiv-dativ | singular | echivalent | echivalentului | echivalente | echivalentei |
plural | echivalenți | echivalenților | echivalente | echivalentelor |