echivalare definitie

ECHIVALÁ vb. I. intr. A fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. ♦ tr. (p. ext.) A traduce. ♦ tr. A face (ca o diplomă, un examen etc.) să aibă aceeași valoare cu altul (din altă țară, provenit din altă parte etc.). [Cf. fr. équivaloir, it. equivalere, lat. aequivalere < aequus – egal, valere – a valora]. verb tranzitivechivala

echivalá (a ~) vb., ind. prez. 3 echivaleáză verb tranzitivechivala

echivalà v. a fi de aceeaș valoare. verb tranzitivechivalà

ECHIVALÁ vb. I. intr. a fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. II. tr. 1. a traduce. 2. a recunoaște valabilitatea unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip ori în străinătate. (< fr. équivaloir, lat. aequivalere) verb tranzitivechivala

ECHIVALÁ, echivalez, vb. I. Intranz. și tranz. A avea sau a face să aibă aceeași valoare, cu altceva sau cu altcineva; a fi sau a face să fie egal. ♦ A face o echivalare (2). – Din fr. équivaloir, lat. aequivalere. verb tranzitivechivala

ECHIVALÁ, echivalez, vb. I. Intranz. (Construit cu prep. «cu») A avea aceeași valoare cu altceva sau altcineva; a fi egal. Fapta aceasta echivalează cu un act de eroism. ▭ Absolvenții Școlii superioare de partid vor primi o diplomă de absolvire a Școlii superioare de partid care echivalează cu diploma de absolvire a învățămîntului superior de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 17. ◊ Tranz. (Cu privire la o diplomă, un act, un examen etc.) Comisia mi-a echivalat diploma de bacalaureat comer­cial cu cea de liceu. verb tranzitivechivala

*echivaléz v. intr. (fr. équivaler, d. lat. aequi-valére). Îs egal în valoare. V. tr. Fac egal în valoare: a echivala o diplomă cu alta. verb tranzitivechivalez