ECHIVALÁ vb. I. intr. A fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. ♦ tr. (p. ext.) A traduce. ♦ tr. A face (ca o diplomă, un examen etc.) să aibă aceeași valoare cu altul (din altă țară, provenit din altă parte etc.). [Cf. fr. équivaloir, it. equivalere, lat. aequivalere < aequus – egal, valere – a valora]. verb tranzitivechivala
ECHIVALÁ vb. I. intr. a fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. II. tr. 1. a traduce. 2. a recunoaște valabilitatea unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip ori în străinătate. (< fr. équivaloir, lat. aequivalere) verb tranzitivechivala
echivalá (a ~) vb., ind. prez. 3 echivaleáză verb tranzitivechivala
echivalà v. a fi de aceeaș valoare. verb tranzitivechivalà
ECHIVALÁ, echivalez, vb. I. Intranz. și tranz. A avea sau a face să aibă aceeași valoare, cu altceva sau cu altcineva; a fi sau a face să fie egal. ♦ A face o echivalare (2). – Din fr. équivaloir, lat. aequivalere. verb tranzitivechivala
ECHIVALÁ, echivalez, vb. I. Intranz. (Construit cu prep. «cu») A avea aceeași valoare cu altceva sau altcineva; a fi egal. Fapta aceasta echivalează cu un act de eroism. ▭ Absolvenții Școlii superioare de partid vor primi o diplomă de absolvire a Școlii superioare de partid care echivalează cu diploma de absolvire a învățămîntului superior de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 17. ◊ Tranz. (Cu privire la o diplomă, un act, un examen etc.) Comisia mi-a echivalat diploma de bacalaureat comercial cu cea de liceu. verb tranzitivechivala
*echivaléz v. intr. (fr. équivaler, d. lat. aequi-valére). Îs egal în valoare. V. tr. Fac egal în valoare: a echivala o diplomă cu alta. verb tranzitivechivalez
echivala verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)echivala | echivalare | echivalat | echivalând | singular | plural | ||
echivalând | echivalați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | echivalez | (să)echivalez | echivalam | echivalai | echivalasem | |
a II-a (tu) | echivalezi | (să)echivalezi | echivalai | echivalași | echivalaseși | ||
a III-a (el, ea) | echivalează | (să)echivalai | echivala | echivală | echivalase | ||
plural | I (noi) | echivalăm | (să)echivalăm | echivalam | echivalarăm | echivalaserăm | |
a II-a (voi) | echivalați | (să)echivalați | echivalați | echivalarăți | echivalaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | echivalează | (să)echivaleze | echivalau | echivalară | echivalaseră |