echitate definitie

ECHITÁTE s.f. Egalitate, dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. ♦ Comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor și a datoriilor, pe satisfacerea în mod egal a intereselor, a drepturilor și a datoriilor fiecăruia. [Gen. -tății. / cf. fr. équité, lat. aequitas]. substantiv femininechitate

ECHITÁTE s. f. 1. egalitate, dreptate, nepărtinire. ◊ cinste. 2. comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor și a obligațiilor, pe satisfacerea în mod egal a intereselor fiecăruia. (< fr. équité, lat. aequitas) substantiv femininechitate

*echitáte f. (lat. ăequitas, -átis, d. aequus, egal, echitabil. V. egal). Dreptate, justiție naturală (în opoz. cu „justiție legală”). substantiv femininechitate

echitáte (dreptate, egalitate) s. f., g.-d. art. echitắții substantiv femininechitate

echitate f. justiție naturală. substantiv femininechitate

ECHITÁTE s. f. 1. Dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. 2. Principiu etic și juridic care stă la baza reglementării tuturor relațiilor sociale în spiritul dreptății, egalității și justiției, al colaborării și respectului reciproc. – Din fr. équité, lat. aequitas, -atis. substantiv femininechitate

ECHITÁTE s. f. Dreptate; nepărtinire. Acela ce își împlinește datoriile fără a ținti la vreun interes, numai pentru amorul binelui și al echității, este fără pată. BOLLIAC, O. 35. substantiv femininechitate

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiechitate

echitate  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echitate echitatea
plural
genitiv-dativ singular echități echității
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z