echipolență definitie
- Vezi aici mai multe rimeechipolență
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuec
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuech
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuță
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunță
ECHIPOLÉNT, -Ă adj. (Rar) De forțe, de valori egale. ♦ (Despre noțiuni sau judecăți) Care exprimă în forme diferite același înțeles. [< fr. équipollent, cf. lat. aequus – egal, pollere – a fi tare]. adjectivechipolent
ECHIPOLÉNT, -Ă adj. 1. de forțe, de valori egale. 2. (log.; despre noțiuni, judecăți) care exprimă în forme diferite același înțeles; echivalent. 3. (mat.; despre vectori) egali, paraleli și de același sens. (< fr. équipollent, lat. aequipollens) adjectivechipolent
echipolént adj. m., pl. echipolénți; f. echipoléntă, pl. echipolénte adjectivechipolent
ECHIPOLÉNT, -Ă, echipolenți, -te, adj. (Rar) Care este de forțe, de valori egale. ♦ (Despre noțiuni sau judecăți) Care exprimă în forme diferite același conținut. – Din fr. équipollent. adjectivechipolent
ECHIPOLÉNȚĂ s.f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. [< fr. équipollence]. substantiv femininechipolență
ECHIPOLÉNȚĂ s. f. 1. egalitate de forțe, de puteri. 2. (log.) raport de egalitate între două propoziții sau concepte de aceeași extensie; echivalență. 3. (mat.) relație între vectori echipolenți. (< fr. équipollence, lat. aequipollentia) substantiv femininechipolență
echipolénță s. f., g.-d. art. echipolénței substantiv femininechipolență
ECHIPOLÉNȚĂ s. f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. – Din fr. équipollence. substantiv femininechipolență
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiechipolență
| echipolență | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | echipolență | echipolența |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | echipolențe | echipolenței |
| plural | — | — | |