ECHIPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbrăcare; pregătire; înzestrare. [< echipa]. substantiv femininechipare
ECHIPÁRE, echipări, s. f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbarcare; pregătire; înzestrare. – V. echipa. substantiv femininechipare
ECHIPÁRE s. f. Acțiunea de a (se) echipa. substantiv femininechipare
ECHIPÁ vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper) verb tranzitivechipa
echipa, echipez v. r. (eufem.) a îmbrăca uniforma de pușcăriaș. verb tranzitivechipa
ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper]. verb tranzitivechipa
echipá (a ~) vb., ind. prez. 3 echipeáză verb tranzitivechipa
echipà v. a îngriji cu cele trebuincioase, a înarma militari, o corabie. verb tranzitivechipà
ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper. verb tranzitivechipa
ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o navă, o armată, un soldat etc.) A înzestra cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei călătorii etc. Echipați-mă... că plec la bătălie. D. ZAMFIRESCU, R. 65. ◊ Refl. S-a echipat pentru excursie. verb tranzitivechipa
*echipéz v. tr. (fr. équiper, var. din esquiper, d. esquipe, esquif, it. schifo, germ. schiff, corabie). Înzestrez cu cele necesare (haĭne, arme, unelte ș. a.). verb tranzitivechipez
echipare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | echipare | echiparea |
plural | echipări | echipările | |
genitiv-dativ | singular | echipări | echipării |
plural | echipări | echipărilor |