www.ReduPedia.ro
Definitie echipament - ce inseamna echipament - Dex Online

echipament definitie

ECHIPAMÉNT s.n. 1. Totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva. ◊ Echipament de campanie = echipament pe care îl poartă soldații în război sau la instrucție. 2. Totalitatea pieselor și a dispozitivelor unei mașini, ale unei instalații etc. care îi asigură buna funcționare. [Pl. -te, -turi. / < fr. équipement]. substantiv neutru echipament

ECHIPAMÉNT s. n. 1. totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva. ♦ ~ de campanie = echipament pe care îl poartă soldații în război sau la instrucție. 2. ansamblu de piese și dispozitive ale unei mașini, instalații etc. care îi asigură buna funcționare. (< fr. équipement) substantiv neutru echipament

*echipamént n., pl. e (fr. équipement). Acțiunea de a echipa. Obĭecte care servesc acesteĭ acțiunĭ: echipamentu unuĭ soldat (armele și îmbrăcămintea). V. munițiune. substantiv neutru echipament

echipamént s. n., pl. echipaménte substantiv neutru echipament

echipament n. tot ce servă la înarmarea și îmbrăcămintea soldaților: depozit de echipament. substantiv neutru echipament

ECHIPAMÉNT, echipamente, s. n. 1. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, de încălțăminte și de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. 2. Ansamblul pieselor, dispozitivelor, aparatelor și mașinilor care deservesc un sistem tehnic. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme și instalații folosite la controlul zborului și conducerii unui avion, precum și pentru asigurarea condițiilor de confort în interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care îl poartă soldații pe front sau la instrucție. – Din fr. équipement. substantiv neutru echipament

ECHIPAMÉNT, echipamente, s. n. 1. Ansamblul obiectelor necesare pentru a echipa pe cineva. Tras după o ușă scoasă din balamale, dezbrăcă echipamentul statului, îl puse de o parte, își îmbrăcă hainele de-acasă. CAMILAR, N. II 375. Toți ăștia îl socotesc pe dînsul un terchea-berchea! Cînd va avea ce-i lipsește, adică tot echipamentul, să vedem dacă n-au să-l privească cu respect. SADOVEANU, P. M. 158. Turel avea tot echipamentul unui încercat auto­mobilist. C. PETRESCU, A. 313. ◊ (Mil.) Echipament de campanie = echipament purtat de militari în război sau la exerciții. Își pregătise... un rînd de straie... schim­buri... un modest dar rezistent echipament de campanie. C. PETRESCU, C. V. 30. (Învechit) Micul echipament = totalitatea obiectelor care formau rufăria de corp a unui militar. 2. (Tehn.) Ansamblu de piese și dispozitive atașate unei instalații, unei mașini etc. pentru a-i asigura funcțio­narea în bune condiții. substantiv neutru echipament

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului echipament

echipament   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echipament echipamentul
plural echipamente echipamenturile
genitiv-dativ singular echipament echipamentului
plural echipamenturi echipamentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z