www.ReduPedia.ro
Definitie echipa - ce inseamna echipa - Dex Online
Alege sensul dorit: echipa - substantiv feminin echipa - verb tranzitiv

echipa definitie

*echípă f., pl. e (fr. équipe). Ceată de lucrătorĭ aplicațĭ la aceĭașĭ lucrare: șef de echipă. substantiv feminin echipă

echípă s. f., g.-d. art. echípei; pl. echípe substantiv feminin echipă

ECHÍPĂ s.f. Grup de oameni care lucrează împreună, fiind conduși de un șef. ♦ Grup, formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. [< fr. équipe]. substantiv feminin echipă

echípă (echípe), s. f. – Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc o acțiune comună. Fr. équipe.Der. (din fr.) echipaj, s. n. (echipă, formație; înv., trăsură; totalitatea personalului de conducere și deservire a unei nave, a unui avion); echipament, s. n.; echipa, vb. substantiv feminin echipă

echipă f. lucrători cari execută împreună o lucrare specială: șef de echipă (= fr. equipe). substantiv feminin echipă

ECHÍPĂ s. f. 1. grup de oameni care lucrează împreună, conduși de un șef. 2. formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. (< fr. équipe) substantiv feminin echipă

ECHÍPĂ, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. ◊ Spirit de echipă = legătură spirituală între membrii unei echipe, care stă la baza conlucrării lor. ♦ Grup de sportivi constituit într-o formație, în cadrul căreia se antrenează, sub conducerea unui specialist, și participă la competiții. ♦ Fiecare dintre cele două formații care își dispută un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. équipe. substantiv feminin echipă

ECHÍPĂ, echipe, s. f. (De obicei cu determinări indicînd domeniul de activitate sau calitatea participan­ților) Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. Dansurile noi prezentate de echipele artistice de amatori ridică o serie de probleme deosebit de importante a căror rezolvare va duce în viitor la dezvoltarea noului în core­grafia noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 2/2. Era în fruntea întrecerii pe echipă. DUMITRIU, V. L. 123. O echipă de muncitori a înaintat pe punțile de lemn. SAHIA, N. 34. ◊ Echipă volantă v. volant. Spirit de echipă = sentiment de solidaritate dezvoltat între mem­brii aceluiași grup. ♦ (Sport) Grup de sportivi consti­tuit într-o anumită formație, care activează într-o ramură a sportului. Echipa de fotbal a R.P.R. substantiv feminin echipă

ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper]. verb tranzitiv echipa

ECHIPÁ vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper) verb tranzitiv echipa

echipa, echipez v. r. (eufem.) a îmbrăca uniforma de pușcăriaș. verb tranzitiv echipa

echipá (a ~) vb., ind. prez. 3 echipeáză verb tranzitiv echipa

echipà v. a îngriji cu cele trebuincioase, a înarma militari, o corabie. verb tranzitiv echipà

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper. verb tranzitiv echipa

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o navă, o armată, un soldat etc.) A înzestra cu cele nece­sare în vederea unei acțiuni, a unei călătorii etc. Echipați-mă... că plec la bătălie. D. ZAMFIRESCU, R. 65. ◊ Refl. S-a echipat pentru excursie. verb tranzitiv echipa

*echipéz v. tr. (fr. équiper, var. din esquiper, d. esquipe, esquif, it. schifo, germ. schiff, corabie). Înzestrez cu cele necesare (haĭne, arme, unelte ș. a.). verb tranzitiv echipez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului echipa

echipa   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) echipa echipare echipat echipând singular plural
echipând echipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) echipez (să) echipez echipam echipai echipasem
a II-a (tu) echipezi (să) echipezi echipai echipași echipaseși
a III-a (el, ea) echipea (să) echipai echipa echipă echipase
plural I (noi) echipăm (să) echipăm echipam echiparăm echipaserăm
a II-a (voi) echipați (să) echipați echipați echiparăți echipaserăți
a III-a (ei, ele) echipea (să) echipeze echipau echipa echipaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z