echipa definitie
- Vezi aici mai multe sinonime echipa
- Vezi aici mai multe rime echipa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu ec
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu ech
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu pa
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ipa
*echípă f., pl. e (fr. équipe). Ceată de lucrătorĭ aplicațĭ la aceĭașĭ lucrare: șef de echipă. substantiv femininechipă
echípă s. f., g.-d. art. echípei; pl. echípe substantiv femininechipă
ECHÍPĂ s.f. Grup de oameni care lucrează împreună, fiind conduși de un șef. ♦ Grup, formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. [< fr. équipe]. substantiv femininechipă
echípă (echípe), s. f. – Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc o acțiune comună. Fr. équipe. – Der. (din fr.) echipaj, s. n. (echipă, formație; înv., trăsură; totalitatea personalului de conducere și deservire a unei nave, a unui avion); echipament, s. n.; echipa, vb. substantiv femininechipă
echipă f. lucrători cari execută împreună o lucrare specială: șef de echipă (= fr. equipe). substantiv femininechipă
ECHÍPĂ s. f. 1. grup de oameni care lucrează împreună, conduși de un șef. 2. formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. (< fr. équipe) substantiv femininechipă
ECHÍPĂ, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. ◊ Spirit de echipă = legătură spirituală între membrii unei echipe, care stă la baza conlucrării lor. ♦ Grup de sportivi constituit într-o formație, în cadrul căreia se antrenează, sub conducerea unui specialist, și participă la competiții. ♦ Fiecare dintre cele două formații care își dispută un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. équipe. substantiv femininechipă
ECHÍPĂ, echipe, s. f. (De obicei cu determinări indicînd domeniul de activitate sau calitatea participanților) Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. Dansurile noi prezentate de echipele artistice de amatori ridică o serie de probleme deosebit de importante a căror rezolvare va duce în viitor la dezvoltarea noului în coregrafia noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 2/2. Era în fruntea întrecerii pe echipă. DUMITRIU, V. L. 123. O echipă de muncitori a înaintat pe punțile de lemn. SAHIA, N. 34. ◊ Echipă volantă v. volant. Spirit de echipă = sentiment de solidaritate dezvoltat între membrii aceluiași grup. ♦ (Sport) Grup de sportivi constituit într-o anumită formație, care activează într-o ramură a sportului. Echipa de fotbal a R.P.R. substantiv femininechipă
ECHIPÁ vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper) verb tranzitivechipa
echipa, echipez v. r. (eufem.) a îmbrăca uniforma de pușcăriaș. verb tranzitivechipa
ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper]. verb tranzitivechipa
echipá (a ~) vb., ind. prez. 3 echipeáză verb tranzitivechipa
echipà v. a îngriji cu cele trebuincioase, a înarma militari, o corabie. verb tranzitivechipà
ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper. verb tranzitivechipa
ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o navă, o armată, un soldat etc.) A înzestra cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei călătorii etc. Echipați-mă... că plec la bătălie. D. ZAMFIRESCU, R. 65. ◊ Refl. S-a echipat pentru excursie. verb tranzitivechipa
*echipéz v. tr. (fr. équiper, var. din esquiper, d. esquipe, esquif, it. schifo, germ. schiff, corabie). Înzestrez cu cele necesare (haĭne, arme, unelte ș. a.). verb tranzitivechipez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiechipa
| echipa substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)echipa | echipare | echipat | echipând | singular | plural | ||
| echipând | echipați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | echipez | (să)echipez | echipam | echipai | echipasem | |
| a II-a (tu) | echipezi | (să)echipezi | echipai | echipași | echipaseși | ||
| a III-a (el, ea) | echipează | (să)echipai | echipa | echipă | echipase | ||
| plural | I (noi) | echipăm | (să)echipăm | echipam | echiparăm | echipaserăm | |
| a II-a (voi) | echipați | (să)echipați | echipați | echiparăți | echipaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | echipează | (să)echipeze | echipau | echipară | echipaseră | ||