ECHINOCÓC s.m. Specie de tenie care trăiește ca parazit în corpul cornutelor mari și al câinelui. [< fr. échinocoque, cf. lat.sc. tenia echinococus]. substantiv masculinechinococ
ECHINOCÓC s. m. vierme parazit în intestinul cornutelor mari, a cărei larvă se dezvoltă în ficatul mai multor mamifere. (< fr. échinocoque) substantiv masculinechinococ
echinocóc s. m., pl. echinocóci substantiv masculinechinococ
ECHINOCÓC, echinococi, s. m. 1. Vierme parazit din clasa cestodelor, care se dezvoltă ca larvă în unele organe ale rumegătoarelor, porcilor sau omului, iar ca adult în intestinul carnivorelor (Echinococcus granulosus). 2. Chist hidatic provocat de echinococ (1). – Din fr. échinocoque. substantiv masculinechinococ
ECHINOCÓC, echinococi, s. m. Specie de tenie, care se dezvoltă parazitar în corpul cîinelui (Taenia echinococcus). ♦ Chist provocat de larva acestei specii de tenie în ficatul, plămînul, creierul etc. animalelor sau ale omului; chist hidatic. substantiv masculinechinococ
echinococ substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | echinococ | echinococul |
plural | echinococi | echinococii | |
genitiv-dativ | singular | echinococ | echinococului |
plural | echinococi | echinococilor |