ECHINÍSM s.n. Deformație a piciorului echin. [< fr. équinisme]. substantiv neutruechinism
ECHINÍSM s. n. deformație a piciorului ecvin. (< fr. équinisme) substantiv neutruechinism
echinísm s. n. substantiv neutruechinism
ECHINÍSM s. n. Poziție anormală a labei piciorului în raport cu gamba, călcătura făcându-se numai pe vârful degetelor. – Din fr. équinisme. substantiv neutruechinism
echinism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | echinism | echinismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | echinism | echinismului |
plural | — | — |