echingiu definitie

achingíŭ m. (turc. akynǧy, d. akyn, ceambur, raĭtă p. jaf). Vechi. Pl. Un corp de călărețĭ Turcomanĭ, singura trupă existentă la Turcĭ în ainte [!] de înființarea ĭenicerilor și menținută maĭ tîrziŭ ca călărime neregulară de cercetătorĭ. – Și echingiŭ (turc. ekinǧi). V. hînsar. substantiv masculinachingiŭ

echingíŭ, V. achingiŭ. substantiv masculinechingiŭ

echingíu v. achingíu substantiv masculinechingiu

achingíu/echingíu s. m., art. achingíul/echingíul; pl. achingíi/echingíi, art. achingíii/echingíii (-gi-ii) substantiv masculinachingiu

echingii m. pl. od. corp turcesc de eclerori, anteriori ienicerilor: vestita ceată a echingiilor BĂLC. [Turc. EKINDJI]. substantiv masculinechingii

ACHINGÍU, achingii, s. m. (În Evul Mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. [Var.: echingíu] – Din tc. akincı. substantiv masculinachingiu

ECHINGÍU s. m. v. achingiu. substantiv masculinechingiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiechingiu

echingiu  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echingiu echingiul
plural echingii echingiii
genitiv-dativ singular echingiu echingiului
plural echingii echingiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z