ECHILIBRÓR s.n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se menține echilibrul. [Cf. fr. équilibreur]. substantiv neutruechilibror
ECHILIBRÓR s. n. dispozitiv care menține echilibrul. (< fr. échilibreur) substantiv neutruechilibror
echilibrór (-li-bror) s. n., pl. echilibroáre substantiv neutruechilibror
ECHILIBRÓR, echilibroare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se echilibrează țevile tunurilor. – Din fr. équilibreur. substantiv neutruechilibror
echilibror substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | echilibror | echilibrorul |
plural | echilibroare | echilibroarele | |
genitiv-dativ | singular | echilibror | echilibrorului |
plural | echilibroare | echilibroarelor |