echilibristică definitie

ECHILIBRÍSTICĂ s.f. Menținerea echilibrului corpului în poziții dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru. ♦ (Fig.; adesea peior.) Arta de a se descurca ușor în situații dificile; totalitatea acțiunilor, a sforțărilor și a mijloacelor întrebuințate pentru a ieși dintr-o situație grea. [Cf. germ. Equilibristik]. substantiv femininechilibristică

ECHILIBRÍSTICĂ s. f. 1. menținere a echilibrului corpului în poziții dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru. 2. (fig.) arta de a se descurca ușor în situații dificile. (< germ. Equilibristik) substantiv femininechilibristică

*echilibrístică f. (d. echilibrist). Arta echilibristuluĭ. substantiv femininechilibristică

echilibrístică (-li-bris-) s. f., g.-d. art. echilibrísticii substantiv femininechilibristică

ECHILIBRÍSTICĂ s. f. 1. Gen al artei circului care presupune păstrarea echilibrului în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului; număr de circ al echilibristului. 2. Fig. Capacitatea de a se strecura cu îndemânare printre situații dificile; totalitatea eforturilor și mijloacelor utilizate pentru a ieși dintr-o situație dificilă. – Din echilibrist. Cf. germ. Equilibristik. substantiv femininechilibristică

ECHILIBRÍSTICĂ, echilibristici, s. f. Arta de a păstra echilibrul în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpu­lui (mersul pe frînghie etc.). Atît de mult noroi era, că oamenii făceau o foarte complicată echilibristică. PAS, Z. I 107. Un catarg de brad pe care, cu ani în urmă, apa crescută l-a lăsat în curmezișul albiei... Nu e o punte, e un prilej de echilibristică. SADOVEANU, V. F. 114. ◊ Fig. Dar în general, toate aceste speculațiuni înalte sînt o echilibristică intelectuală. GHEREA, ST. CR. II 34. substantiv femininechilibristică