echilibrist definitie

ECHILIBRÍST, -Ă s.m. și f. 1. Specialist în echilibristică. 2. (Fig.) Cel care știe să iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al șireteniei, al minciunii etc. [Cf. fr. équilibriste]. substantiv masculin și femininechilibrist

ECHILIBRÍST, -Ă s. m. f. 1. specialist în echilibristică. 2. (fig.) cel care știe să iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al șireteniei, minciunii etc. (< fr. équilibriste) substantiv masculin și femininechilibrist

*echilibríst, -ă s. (d. echilibru). Persoană care stă în echilibru pe o sîrmă întinsă orĭ alt-ceva și jonglează. substantiv masculin și femininechilibrist

echilibríst (-li-brist) s. m., pl. echilibríști substantiv masculin și femininechilibrist

echilibrist m. artist gimnastic care știe a se menține în echilibru. substantiv masculin și femininechilibrist

ECHILIBRÍST, -Ă, echilibriști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care s-a specializat în echilibristică. 2. Fig. Persoană care se strecoară cu îndemânare printre dificultăți. – Din fr. équilibriste. substantiv masculin și femininechilibrist

ECHILIBRÍST, -Ă, echilibriști, -ste, s. m. și f. Per­soană care se ocupă cu echilibristica. Acrobații echili­briști... ne-au oferit un număr cu totul neobișnuit, în care cele mai anevoioase figuri acrobatice, cerînd mari eforturi fizice, au fost executate cu o ușurință și o artă care amintesc de balet. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2752. substantiv masculin și femininechilibrist

echilibrístă (-li-bris-) s. f., g.-d. art. echilibrístei; pl. echilibríste substantiv masculin și femininechilibristă