echilibrat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeechilibrat
- Vezi aici mai multe rimeechilibrat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuec
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuech
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curat
ECHILIBRÁT, -Ă adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, prețuri, bugete) Just proporționat. 2. (Fig.; despre oameni) Cumpănit, ponderat. [< echilibra]. adjectivechilibrat
ECHILIBRÁT, -Ă adj. 1. în stare de echilibru. ◊ (despre valori, prețuri, bugete) just proporționat. 2. (fig.; despre oameni) cumpănit, ponderat. (< echilibra) adjectivechilibrat
ECHILIBRÁT, -Ă, echilibrați, -te, adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, prețuri, bugete) Just proporționat unul față de altul. 2. Fig. (Despre oameni) Cumpănit, ponderat, chibzuit. – V. echilibra. Cf. fr. équilibré. adjectivechilibrat
ECHILIBRÁT, -Ă, echilibrați, -te, adj. 1. Care se află în stare de echilibru; cumpănit. Cîntarele trebuie să fie perfect echilibrate pentru a cîntări bine. ♦ (Despre buget) Care are suma totală a veniturilor egală cu suma totală a cheltuielilor. 2. Fig. (Despre oameni) Cumpănit, ponderat, cu măsură. adjectivechilibrat
echilibrá (a ~) (-li-bra-) vb., ind. prez. 3 echilibreáză verb tranzitivechilibra
echilibrà v. a pune sau a ținea în echilibru. verb tranzitivechilibrà
ECHILIBRÁ vb. I. tr. A pune, a ține în echilibru. ♦ A fixa proporțiile juste dintre două sau mai multe lucruri, situații etc. ♦ A face ca veniturile dintr-un buget să fie (aproape) egale cu cheltuielile. [Cf. fr. équilibrer]. verb tranzitivechilibra
ECHILIBRÁ vb. 1. tr., refl. a (se) ține în echilibru, a (se) cumpăni. II. tr. 1. a efectua o echilibrare. 2. a face ca veniturile dintr-un buget să fie egale cu cheltuielile. (< fr. équilibrer) verb tranzitivechilibra
ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦ Tranz. A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. – Din fr. équilibrer. verb tranzitivechilibra
ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. A pune, a ține, a aduce în stare de echilibru; a cumpăni. Forța A poate echilibra forța B. Refl. Ca să se echilibreze, mă apuca de braț. IBRĂILEANU, A. 156. ♦ (Cu privire la valori, prețuri, bugete etc.) A face ca două lucruri să fie în proporție justă unul față de altul. Am echilibrat cheltuielile și veniturile. verb tranzitivechilibra
*echilibréz v. tr. (lat. aequilíbro, -áre). Cumpănesc, pun în echilibru: a echilibra o balanță. Fig. Om echilibrat, om cu minte sănătoasă. verb tranzitivechilibrez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiechilibrat
| echilibrat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | echilibrat | echilibratul | echilibrată | echilibrata |
| plural | echilibrați | echilibrații | echilibrate | echilibratele | |
| genitiv-dativ | singular | echilibrat | echilibratului | echilibrate | echilibratei |
| plural | echilibrați | echilibraților | echilibrate | echilibratelor | |