ECHILIBRÁNT, -Ă, echilibránți, -te, adj. Care (re)stabilește echilibrul. (cf. fr. équilibrant) [TLF] adjectivechilibrant
echilibrant adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | echilibrant | echilibrantul | echilibrantă | echilibranta |
plural | echilibranți | echilibranții | echilibrante | echilibrantele | |
genitiv-dativ | singular | echilibrant | echilibrantului | echilibrante | echilibrantei |
plural | echilibranți | echilibranților | echilibrante | echilibrantelor |