ECHILIBRÁȚIE s. f. Ansamblul mijloacelor care îi permit unui organism viu să-și găsească sau să-și mențină echilibrul fizic. (cf. fr. équilibration) [TLF] substantiv femininechilibrație
echilibrație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | echilibrație | echilibrația |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | echilibrații | echilibrației |
plural | — | — |