ECHIÉN, -Ă adj. (Despre arborete) Omogen din punctul de vedere al vârstei. [Pron. -chi-en. / < fr. équienne, cf. lat. aequus – egal, annus – an]. adjectiv echien
ECHIÉN, -Ă adj. (despre arboreturi) omogen din punctul de vedere al vârstei. (< fr. équienne) adjectiv echien
echién (-chi-en) adj. m., pl. echiéni; f. echiénă, pl. echiéne adjectiv echien
| echien adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | echien | echienul | echienă | echiena |
| plural | echieni | echienii | echiene | echienele | |
| genitiv-dativ | singular | echien | echienului | echiene | echienei |
| plural | echieni | echienilor | echiene | echienelor | |