echer definitie

echer (-ruri), s. n. – Instrument în formă de triunghi întrebuințat în desenul tehnic. Fr. équerre. substantiv neutruecher

ECHÉR s.n. 1. Instrument de forma unui triunghi dreptunghic care servește la trasarea paralelelor și ridicarea perpendicularelor, la verificarea unghiurilor drepte etc. 2. Instrument topografic cu care se trasează anumite unghiuri pe teren. [Pl. -re. / < fr. équerre]. substantiv neutruecher

ECHÉR s. n. 1. instrument de desen, triunghi dreptunghic, servind la trasarea perpendicularelor sau a paralelelor, la verificarea unghiurilor drepte etc. 2. instrument topografic pentru stabilirea a două aliniamente perpendiculare pe teren. (< fr. équerre) substantiv neutruecher

*echér n., pl. e (fr. equerre, fem.). Geom. Un instrument de tras unghĭurĭ drepte și liniĭ perpendiculare. V. îndreptar. substantiv neutruecher

echér s. n., pl. echére substantiv neutruecher

echer n. instrument de tras linii perpendiculare pe un plan sau teren (= fr. equerre). substantiv neutruecher

ECHÉR, echere, s. n. 1. Instrument în formă de triunghi dreptunghic, folosit pentru trasarea unghiurilor drepte sau a dreptelor perpendiculare în plan ori pentru verificarea unghiurilor drepte; colțar. 2. Instrument topografic pentru fixarea pe teren a aliniamentelor perpendiculare. – Din fr. équerre. substantiv neutruecher

ECHÉR, echere, s. n. (Geom.) 1. Instrument de lemn, de metal sau de celuloid, de obicei în formă de triunghi dreptunghi, folosit la trasarea paralelelor, la desenarea și verificarea unghiurilor drepte și pentru ridicarea de perpendiculare. 2. Instrument topografic folosit la trasarea unei direcții care să facă un anumit unghi cu o direcție dată. substantiv neutruecher