ecatombă definitie

ECATÓMBĂ s.f. v. hecatombă. substantiv femininecatombă

*ecatómbă f., pl. e (vgr. ῾ekatómbe, d. ῾ekatón, o sută, și bûs, boŭ; lat. hecatombe și hecatomba). La vechiĭ Grecĭ, sacrificiŭ de o sută de boĭ saŭ de alte animale. Fig. Mare măcel. V. olocaust. substantiv femininecatombă

ecatombă f. 1. în vechime, jertfă de 100 de vite; 2. fig. măcel, mare vărsare de sânge. substantiv femininecatombă

ECATÓMBĂ s. f. v. hecatombă. substantiv femininecatombă

HECATÓMBĂ, hecatombe, s. f. Jertfă religioasă (de o sută de animale) care se făcea în Antichitate la greci și la romani. ♦ Denumirea sărbătorii în care se făceau asemenea jertfe. ♦ Fig. Masacru, măcel; grămadă de cadavre. [Var.: ecatómbă s. f.] – Din fr. hécatombe. substantiv femininhecatombă