ECARISÁRE s.f. Acțiunea de a ecarisa; ecarisaj. ♦ Tăiere a buștenilor în piese de lemn prismatice. [< ecarisa]. substantiv feminin ecarisare
ecarisáre s. f., g.-d. art. ecarisắrii substantiv feminin ecarisare
ECARISÁRE s. f. Acțiunea de a ecarisa (1) și rezultatul ei; operație manuală de tăiere și de fasonare a buștenilor pentru a se obține diferite piese de lemn prismatice (grinzi, traverse etc.). – V. ecarisa. substantiv feminin ecarisare
ECARISÁRE s. f. Operație de tăiere a buștenilor pentru a se obține piese de lemn prismatice, de secțiune pătrată sau dreptunghiulară (grinzi, rigle etc.). substantiv feminin ecarisare
ECARISÁ vb. I. tr. 1. A tăia bușteni pentru a-i transforma în piese prismatice. 2. A lua pielea animalelor moarte, a jupui. [După fr. équarrir]. verb tranzitiv ecarisa
ECARISÁ vb. tr. 1. a tăia bușteni, piatră pentru transformarea lor în piese prismatice. 2. a lua pielea animalelor moarte, a jupui. (după fr. équarrir) verb tranzitiv ecarisa
ecarisá (a ~) vb., ind. prez. 3 ecariseáză verb tranzitiv ecarisa
ECARISÁ, ecarisez, vb. I. Tranz. 1. A tăia bușteni pentru a-i transforma în scânduri groase, prismatice. 2. A jupui pielea de pe animalele moarte. – Cf. fr. équarrir. verb tranzitiv ecarisa
| ecarisare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ecarisare | ecarisarea |
| plural | ecarisări | ecarisările | |
| genitiv-dativ | singular | ecarisări | ecarisării |
| plural | ecarisări | ecarisărilor | |