EBURNÁȚIE s.f. Eburnare. [Gen. -iei. / < fr. éburnation, cf. lat. eburneus – de fildeș]. substantiv feminineburnație
eburnație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | eburnație | eburnația |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | eburnații | eburnației |
plural | — | — |