EBRUITÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a ebruita. [Pron. -bru-i-. / < ebruita]. substantiv femininebruitare
EBRUITÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A răspândi, a divulga (un secret, o știre). [Pron. -bru-i-. / < fr. ébruiter]. verb tranzitivebruita
ebruitare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ebruitare | ebruitarea |
plural | ebruitări | ebruitările | |
genitiv-dativ | singular | ebruitări | ebruitării |
plural | ebruitări | ebruitărilor |