EBRIETÁTE s.f. Beție. [Pron. -bri-e-. / cf. fr. ébriété, lat. ebrietas < ebrius – beat]. substantiv femininebrietate
EBRIETÁTE s. f. stare de beție. (< fr. ébriéte, lat. ebrietas) substantiv femininebrietate
*ebrietáte f. (lat. ebrietas, -átis). Beție. substantiv femininebrietate
ebrietáte (e-bri-e-) s. f., g.-d. art. ebrietắții substantiv femininebrietate
EBRIETÁTE s. f. Stare de beție în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice; alcoolism acut. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. ébrieté, lat. ebrietas, -atis. substantiv femininebrietate
EBRIETÁTE s. f. (Mai ales în e x p r. stare de ebrietate) Starea celui beat, beție. Trei inși care aveau aerul a fi într-o stare de ebrietate patentă... i-au tăiat drumul. CARAGIALE, O. II 95. ◊ Fig. Tustrei erau veseli, în una din acele stări de ebrietate sufletească, cînd rîsul parcă e în aer și te îmbată ca un miros tare. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. substantiv femininebrietate
ebrietate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ebrietate | ebrietatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ebrietăți | ebrietății |
plural | — | — |