EBRAIZÁRE, ebraizắri, s. f. Acțiunea de a (se) ebraiza și rezultatul ei. (din ebraiza) substantiv femininebraizare
EBRAIZÁ, ebraizéz, vb. I. I. Tranz. A da un caracter ebraic. II. Refl. A suferi influența moravurilor, a culturii ebraice. (din fr. hébraïser) verb tranzitivebraiza
| ebraizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ebraizare | ebraizarea |
| plural | ebraizări | ebraizările | |
| genitiv-dativ | singular | ebraizări | ebraizării |
| plural | ebraizări | ebraizărilor | |