ebonită definitie

EBONÍTĂ s.f. Material solid obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf. [Var. ebonit s.n. / < fr. ébonite]. substantiv femininebonită

EBONÍTĂ s. f. material electroizolant și anticorosiv solid, obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf. (< fr. ébonite) substantiv femininebonită

*ebonítă f., pl. e. Caucĭuc vulcanizat cu de treĭ orĭ maĭ multă pucĭoasă de cît [!] obișnuitu caucĭuc vulcanizat, care dă o substanță de aspectu cornuluĭ și din care se fac peptenĭ [!], mînere de cuțite, izolatoare electrice, bile de biliard și fel de fel de obĭecte (Descoperit de Goodyear). substantiv femininebonită

ebonítă s. f., g.-d. art. ebonítei substantiv femininebonită

EBONÍTĂ s. f. Material plastic obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf și având, pentru proprietățile sale electroizolante și anticorozive, numeroase utilizări în industrie. [Var.: ebonít s. n.] – Din fr. ébonite. substantiv femininebonită

EBONÍTĂ s. f. Material solid obținut prin vulca­nizarea cauciucului cu sulf în proporție de 25-32 % și folosit în electrotehnică și în alte ramuri ale industriei. La capătul firului, din nevăzut, răspunsul a venit atît de repede și irevocabil, încît s-ar fi spus că omul pîndea de mult cu pîlnia de ebonită în ureche, așteptînd. C. PE­TRESCU, C. V. 263. substantiv femininebonită