EBONÍT s.n. v. ebonită. substantiv neutruebonit
EBONÍTĂ s. f. Material plastic obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf și având, pentru proprietățile sale electroizolante și anticorozive, numeroase utilizări în industrie. [Var.: ebonít s. n.] – Din fr. ébonite. substantiv neutruebonită
ebonit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ebonit | ebonitul |
plural | ebonite | ebonitele | |
genitiv-dativ | singular | ebonit | ebonitului |
plural | ebonite | ebonitelor |