EBOȘÁ vb. I. tr. A prelucra (prin așchiere, prin găurire etc.) la cald piese, lingouri etc. V. degroșa. 2. A da o primă formă unei opere de artă. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. ébaucher]. adjectiveboșa
EBOȘÁ vb. I. tr. A prelucra (prin așchiere, prin găurire etc.) la cald piese, lingouri etc. V. degroșa. 2. A da o primă formă unei opere de artă. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. ébaucher]. verb tranzitiveboșa
EBOȘÁ vb. tr. 1. (metal.) a prelucra piese, lingouri etc. 2. a da o primă formă unei opere de artă; a schița. (< fr. ébaucher) verb tranzitiveboșa
eboșá (a ~) vb., ind. prez. 3 eboșeáză, 1 pl. eboșắm; conj. prez. 3 să eboșéze; ger. eboșấnd verb tranzitiveboșa
EBOȘÁ, eboșez, vb. I. Tranz. A lamina un lingou în scopul suprimării, prin comprimare, a golurilor interioare sau uniformizării materialului respectiv. – Din fr. ébaucher. verb tranzitiveboșa
EBOȘÁ, eboșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) 1. A face prelucrarea preliminară a unor piese prin așchiere, prin găurire la cald etc. 2. A găuri la cald cu dornul lingourile din care se fabrică țevile laminate. verb tranzitiveboșa
eboșat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | eboșat | eboșatul | eboșată | eboșata |
plural | eboșați | eboșații | eboșate | eboșatele | |
genitiv-dativ | singular | eboșat | eboșatului | eboșate | eboșatei |
plural | eboșați | eboșaților | eboșate | eboșatelor |