eboșa definitie
- Vezi aici mai multe rimeeboșa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cueb
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuebo
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cușa
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuoșa
ebóșă s. f., art. ebóșa, g.-d. art. ebóșei; pl. ebóșe substantiv feminineboșă
EBÓȘĂ, eboșe, s. f. (Tehn.) Prefabricat obținut prin eboșare. substantiv feminineboșă
EBÓȘĂ s.f. 1. Semifabricat obținut prin eboșare. 2. Operă de pictură, de sculptură etc. care este abia începută, schițată. ♦ Schiță, crochiu. [< fr. ébauche]. substantiv feminineboșă
EBÓȘĂ s. f. 1. semifabricat prin eboșare. 2. operă de pictură, sculptură etc. abia începută, schițată. ◊ schiță, crochiu. 3. (fig.) schițare; aparență. (< fr. ébauche) substantiv feminineboșă
EBÓȘĂ, eboșe, s. f. 1. Semifabricat obținut prin deformare plastică din lingouri. 2. Prima formă (imperfectă) a unei opere în arta plastică. ♦ Schiță, crochiu. – Din fr. ébauche. substantiv feminineboșă
EBOȘÁ vb. I. tr. A prelucra (prin așchiere, prin găurire etc.) la cald piese, lingouri etc. V. degroșa. 2. A da o primă formă unei opere de artă. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. ébaucher]. verb tranzitiveboșa
EBOȘÁ vb. tr. 1. (metal.) a prelucra piese, lingouri etc. 2. a da o primă formă unei opere de artă; a schița. (< fr. ébaucher) verb tranzitiveboșa
eboșá (a ~) vb., ind. prez. 3 eboșeáză, 1 pl. eboșắm; conj. prez. 3 să eboșéze; ger. eboșấnd verb tranzitiveboșa
EBOȘÁ, eboșez, vb. I. Tranz. A lamina un lingou în scopul suprimării, prin comprimare, a golurilor interioare sau uniformizării materialului respectiv. – Din fr. ébaucher. verb tranzitiveboșa
EBOȘÁ, eboșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) 1. A face prelucrarea preliminară a unor piese prin așchiere, prin găurire la cald etc. 2. A găuri la cald cu dornul lingourile din care se fabrică țevile laminate. verb tranzitiveboșa
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluieboșa
| eboșa | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)eboșa | eboșare | eboșat | eboșând | singular | plural | ||
| eboșând | eboșați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | eboșez | (să)eboșez | eboșam | eboșai | eboșasem | |
| a II-a (tu) | eboșezi | (să)eboșezi | eboșai | eboșași | eboșaseși | ||
| a III-a (el, ea) | eboșează | (să)eboșai | eboșa | eboșă | eboșase | ||
| plural | I (noi) | eboșăm | (să)eboșăm | eboșam | eboșarăm | eboșaserăm | |
| a II-a (voi) | eboșați | (să)eboșați | eboșați | eboșarăți | eboșaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | eboșează | (să)eboșeze | eboșau | eboșară | eboșaseră | ||