EBENISTERÍE s.f. Arta ebenistului; (p. ext.) tâmplărie de mobilă fină. [Gen. -iei. / cf. fr. ébénisterie]. substantiv femininebenisterie
EBENISTERÍE s. f. arta ebenistului; ebenistică. (< fr. ébénisterie) substantiv femininebenisterie
*ebenisteríe f. (fr. ébénisterie). Meseria orĭ comerciu de ebenist. Prăvălia unuĭ ebenist. substantiv femininebenisterie
ebenisteríe s. f., art. ebenistería, g.-d. ebenisteríi, art. ebenisteríei substantiv femininebenisterie
ebenisterie f. arta, lucrul ebenistului. substantiv femininebenisterie
EBENISTERÍE, s. f. 1. Meșteșugul ebenistului. 2. Atelierul ebenistului. – Din fr. ébénisterie. substantiv femininebenisterie
ebenisterie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ebenisterie | ebenisteria |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ebenisterii | ebenisteriei |
plural | — | — |