eben definitie

EBÉN s.m. (Liv.) Abanos. [< fr. ébène]. substantiv neutrueben

EBÉN s. n. abanos. (< fr. ébène, lat. ebenus) substantiv neutrueben

*ében, V. abanos. substantiv neutrueben

ebén s. n. substantiv neutrueben

eben n. 1. Bot. abanos, arborele și lemnul său; 2. de un negru frumos: un păr bogat și negru de eben strălucitor BOL. substantiv neutrueben

EBÉN s. n. Varietate de lemn dur, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și întrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus. substantiv neutrueben

EBÉN s. m. (Franțuzism) Varietate de lemn tare, greu și de culoare închisă, dat de diferiți arbori exotici; abanos. substantiv neutrueben

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluieben

eben  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eben ebenul
plural
genitiv-dativ singular eben ebenului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z