eșuat definitie

EȘUÁ vb. I. intr.1. (Despre nave) A se împotmoli în nisip, a se așeza cu fundul pe un banc de nisip. 2. (Fig.) A nu reuși, a nu izbuti, a avea un eșec. [Pron. -șu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. échouer]. verb eșua

EȘUÁ vb. intr. 1. (despre nave) a se împotmoli în nisip într-un loc unde apa este mai puțin adâncă. 2. (fam.) a se împiedica (de un obstacol). 3. a suferi un eșec. 4. (fig.) a nu reuși. (< fr. échouer) verb eșua

eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând) verb eșua

EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. verb eșua

EȘUÁ, eșuez, vb. I. I n t r a n z. (Despre acțiuni, planuri etc., p. ext. despre oameni) A nu izbuti, a suferi un eșec. Eșuînd în lovitura îndreptată împotriva lui Anghel... își vor îndrepta eforturile asupra lui Panait. V. ROM. decembrie 1953, 293. ♦ (Mar.; despre vapoare) A se împotmoli în nisip, a se înnămoli într-un loc unde apa nu e destul de adîncă. În timpul furtunii au eșuat două vapoare. – Pronunțat: -șu-a. verb eșua

A EȘUA a da chix, (d. planuri, proiecte etc.) a se duce de râpă, a face un fâs / o laie, a se lipi ca cocoșatul de gard, a pierde partida, (d. un proiect) a pica în bot, a-i pocni broasca. verb aeșua

*eșuéz, a v. intr. (fr. échouer). Nu reușesc, fac fiasco. Naufragiez. V. eșec. verb eșuez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului eșuat

eșuat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eșuat eșuatul eșua eșuata
plural eșuați eșuații eșuate eșuatele
genitiv-dativ singular eșuat eșuatului eșuate eșuatei
plural eșuați eșuaților eșuate eșuatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z